3.1. Fals editorial de arhitectură
3.1. False editorial about architecture

Arpad Zachi

”Există viață sensibilă în univers, deoarece există imagini, adică întrucât există un gen de ființă diferit de acela al lucrurilor și al sufletelor, de cel psihic și de cel material.”

Emanuele Coccia - ”Viața sensibilă”, Editura TACT, 2012 

Prospectări nostalgice

Ca o consecință a restricțiilor impuse de pandemie, colectivele de redacție, periodice și programate cu un an înainte, desfășurate la sediul fundației au fost suspendate. Au fost înlocuite de întălniri mai rare și ocazionale pe zoom. După încheierea perioadei pandemice și eliminarea îngrădirilor, comunicarea pe zoom nu mai era o necesitate dar nu s-a putut reveni nici la prezentările, discuțiile și dezbaterile directe, pe viu, față în față, din cadrul colectivelor obișnuite pentru selectarea temelor, textelor și a proiectelor care urmau să fie publicate în numerele viitoare ale revistei. Prezentările/ discuțiile/dezbaterile erau o formă/formulă de chestionare și de cunoaștere mai profundă atât a temelor și a proiectelor abordate, dar în același timp  un cadru de apropiere și înțelegere dintre membrii colectivului de redacție. Astfel fiecare număr de revistă (revista în asamblul ei), pe de o parte era expresia individuală/personală a coordonatorlui de temă, dar în același timp reflecta într-o măsură mai mică sau mare atmosfera/atitudinea/perspectiva/viziunea acestui colectiv (ca și grup) asupra fenomenelor legate de arhitectură. De aceea era posibil ca diversitatea pregătirii profesionale, diferențele de abordări, rupturile dintre generații, formalismele unor curente și tendințe, clivajele date de corectitudinea politică (culturală sau/și profesională) , etc. să poată fi depășite prin asumarea și urmărirea unor ”linii de forță” editoriale (conținut și formă). Iar din perspectiva mea obținerea unei coerențe în abordări, unei unități de asamblu și chiar (re)găsirea unor continuități discrete de-a lungul temelor abordate. Ne concentram pe ceea ce ne unește, nu pe ceea ce ne dezbină. Critica era văzută și promovată ca una pozitivă, constructivă și nu negativă și demolatoare. Atitudinea era una de echilibru, de înțelegere și de acceptare a diversității opiniilor, curentelor și tendințelor atăt din cadrul redacției căt și din afara ei. Cel puțin așa o percepeam eu, sau așa eram lăsat să o resimt. Rădăcina acestor percepții și mesaje se alimenta din activitatea curentă a redacției și periodicitatea colectivelor de redacție.  


Această bază a dispărut astăzi. Este o nouă realitate pe care trebuie să o înfruntăm sau să ne adaptăm.  Am ales să ne adaptăm (dacă vom putea). 


Aparițiile nostre editoriale de anul acesta (nu le mai putem spune numere de revistă) reprezintă o încercare de căutare și găsire a unor formule și forme editoriale și a unui nou echilibru la nivelul asamblării lor. De aceea, în primul rănd am renunțat la formatul clasic de revistă, și mă refer aici la forma de e-book din perioada pandemiei  și ne îndreptăm spre o formulă de platformă on-line interactivă (pe căt se poate) structurată pe destul de multe straturi / suprastraturi / substraturi / interstraturi / etc. sau altfel spus layere/directoare/foldere/file care să permită abordări foarte diverse, foarte personale sau/și subiective și mai ales creative. Rămâne căutarea unor noi echilibre,  

unor noi continuități, și ale unei noi coerențe. Până atunci rămâne să explorăm, să depistăm și să înțelegem fisurile, rupturile, clivajele și dezechilibrele produse/introduse de aceste noi realități și de  formula cu straturi/layere și de formatul de platformă interactivă adoptat de noi. 


Cred că este util pentru înțelegerea formulei cu straturi să reiau aici un extras  dintr-un text scris de mine mai de mult despre straturi.

Întotdeauna când vorbim de un strat, inevitabil ne raportăm la alte două straturi, cu care el se învecinează și inter-acționează, unul la stânga și altul la dreapta, sau unul dedesubt și altul deasupra, fiecare din aceste straturi fiind sub-stratul de sedimentare a celuilalt. Cele două straturi vecine constituie mediile exterioare ale stratului în discuție. Mediul interior al acestuia fiind la rândul lui constituit din straturi intermediare centrale, unele cu diferențe mici de concentrări, variații în niște limite tolerabile pentru un prag de identitate, numite parastraturi, și o serie de straturi intermediare periferice, care prefigurează stratul exterior proxim, preluând elemente și materiale ale acestuia, și numite epistraturi. Dar cel mai important, contactul dintre două straturi, prin epistraturile lui, straturile periferice, se face prin inter-mediul unei suprafețe de stratificare, care se poate constitui la rândul ei într-un inter-strat în relația dintre cele două straturi, care poate des-centra sau re-centra straturile inițiale sau se poate constitui într-un metastrat, ca strat nou, de sine stătător, care poate îngloba unul sau amândouă din straturile inițiale. Prin re-centrare (re-distribuire) și prin înglobare (anexare), un mediu exterior devine un mediu asociat sau absorbit, devenind astfel un mediu interior.
Prin interacțiunea omului cu straturile 
mediului exterior se constituie, în timp, un inter-strat, care aparține atât stratului exterior, cât și omului. Mai curând omul aparține acestui strat.

 Inter-stratul se constituie, de fapt, ca un mediu asociat omului, dar și stratului exterior. Iar aici sunt două posibilități. Prima posibilitate este cea în care mediul asociat extinde unul din straturile inițiale, cu precădere în cazul spațiilor netede. Asta înseamnă că interstratul devine un parastrat, iar stratul exterior devine un epistrat. Mai simplu spus, un mediu îl anexează pe celălalt, îl absoarbe, îl cuprinde. Mediul exterior devine unul interior. Ceea ce omul nomad acceptă, interiorizând astfel mediul exterior, considerând această preluare a stratului exterior ca pe o formulă de eufemizare a spaimelor și fricilor pe care i le provoacă necunoscutul de dincolo de suprafața lucrurilor care îl înconjoară. El se desprinde de propriile temeri și se pierde în vastitatea, imensitatea fără margini și limite a spațiului neted. El este sau devine un nomad. Spațiul este cel care se mişcă, iar nomadul este fix.

A doua posibilitate presupune ca mediul asociat să devină cu timpul, un meta-strat, adică un strat nou, de sine stătător, care să preia selectiv o parte din materiile celor două straturi care au venit în contact, să le re-stratifice și să le re-formateze, să le re-codifice substanțele, să le structureze un nou mediu, care poate la rândul lui să absoarbă mediul/mediile inițiale, cu precădere în cazul spațiilor striate.Acest metastrat declanșează și formidabila re-așezare și re-centrare a mediului interior al omului. Un început de încrețire a acestuia. "

 

Strat (straturi), s. n. – 1. Pat, culcuș. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliș, glazură. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport.  

 Strat, (engl.= bed) unitate fundamentală a structurii rocilor sedimentare, cu geometrie tabulară, caracterizată prin omogenitate internă, compoziție mineralogică, granulometrie și culoare specifice și prin existența unor suprafețe plane de separație față de alte strate. Dimensiunile s. sunt variabile atât ca grosime, cât și ca dezvoltare laterală. Fiecare s. corespunde unui anumit mod de asociere a factorilor care controlează sedimentarea, iar trecerea de la un s. la altul corespunde, de cele mai multe ori, modificării acestor factori.
Strat, s. n. (cf. Lat. stratum): limbă care invadează un anumit teritoriu lingvistic, prevalând în urma unui proces de bilingvism și acceptând și elemente din limba învinsă (mai ales din vocabular), 
ca elemente de substrat. Pentru limba română, stratul este reprezentat prin latină, iar substratul prin limba dacă, prin elementele traco-dacice.

sursa: DTL (1998)

Strat, s. v. adăpost, afet, așternut, culcuș, masă, pat, placentă, sălaș, veșcă.

Stratificare, stratificări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe strate suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.

Sursa: DEX '09 (2009)

 

Despre interactivitatea platformei, deocamdată aceasta se rezumă la posibilitatea și libertatea ca fiecare vizitator/cititor să-și facă propriul ansamblaj al diferitelor straturi. Nu mă pot abține să nu menționez aici că la formatul de revistă eclasic echipa editorială procesa acest ansamblaj.

Desene sunt din "Caietele -Jurnal" ale lui Adrian Arama

"There is sensible life in the universe because there are images, that is, because there is a kind of being different from that of things and souls, the psychic and the material."

Emanuele Coccia - “Sensible Life”, 2011 

Nostalgic prospecting


As a consequence of the restrictions imposed by the pandemic, the regular and long-scheduled editorial meetings held at the Foundation's headoffice were suspended. They were replaced by more infrequent and occasional Zoom meetings. After the end of the pandemic period and after the restrictions were lifted, communication on Zoom was no longer a necessity, but neither could there be a return to direct, live, face-to-face presentations, discussions and debates in the regular meetings to select topics, texts and projects for publication in future issues of the magazine. The presentations/discussions/debates were a form/formula of questioning and getting to know more in-depth both the topics and the projects addressed, but at the same time a framework for rapprochement and comprehension between the members of the editorial team. Thus each issue of the magazine (the magazine as a whole), on the one hand was the individual/personal expression of the topic coordinator, but at the same time reflected to a lesser or greater extent the atmosphere/attitude/perspective/vision of this collective (as a group) on phenomena related to architecture. It was therefore possible that the diversity of professional background, the differences in approach, the generation gaps, the formalisms of certain trends and tendencies, the divisions due to political correctness (cultural and/or professional), etc. could be overcome by assuming and following editorial "lines of force" (content and form). And from my point of view, it meant achieving a coherence of approach, a unity of assembly and even finding (again) discrete continuities along the themes addressed. We focus on what unites us, rather than on what divides us. Criticism was viewed and promoted as positive, constructive rather than negative and destructive. The attitude was one of balance, understanding and acceptance of the diversity of opinions, currents and trends both within and outside the office. At least that is how I perceived it, or was allowed to feel it. The root of these perceptions and messages was fed by the day-to-day work of the office and the regularity of the editorial meetings.

This base is gone today. It is a new reality that we must face or adapt to.  We choose to adapt (we’ll see if we manage to).

Our editorial productions for this year (we can no longer call them magazine issues) are an attempt to search and find new formulas and editorial forms and a new balance in their assembly. That is why, first of all, we have abandoned the classic magazine format, and I am referring here to the e-book form of the pandemic period, and we are moving towards an interactive (as far as possible) online platform formula structured on quite a few layers/overlays/substrates/interlayers/etc. or in other words layers/folders/files that allow very diverse, very personal and/or subjective, and above all creative approaches. The search for new balances, new continuities and new coherence remains. Until then, we are still exploring, detecting and understanding the fissures, ruptures, splits and imbalances produced/introduced by these new realities and by the layered formula and the interactive platform format we have adopted.

 

I think it is useful for the understanding of the layered formula to quote here an excerpt from a text I wrote earlier on layers.

 

About the interactivity of the platform, for now it is limited to the option and freedom for each visitor/reader to make his/her own assemblage of the different layers. I can't help but mention here that in the e-classic magazine format the editorial team was the one processing this assemblage.





 

Arhitectura din noi

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

PAGINI

Contact

+ (4031) 104 11 78

Address

Casa Radu Rosetti, Strada Mihail Moxa 5, București, Romania

Social

© Copyright 2023 Fundația Arhitext Design