Fals editorial de arhitectură (3.2.)
False editorial about architecture
Arpad Zachi
Arpad Zachi
”Sensibilul este dincolo de orice opoziție între natură și cultură, între viață și istorie, tot așa cum mediul este dincoace de orice dialectică deșartă dintre obiect și subiect.”
Emanuele Coccia - ”Viața sensibilă”, Editura TACT, 2012
Prima carotă
Nostalgia după prezentările și dezbaterile ”live” din cadrul colectivelor de redacție de dinainte de pandemie m-au făcut să supun atenției colegilor mei unul din proiectele selectate de mine pentru ilustrarea temei ”arhitectura din noi” și anume Casa Romeo din San Nazzaro, Ticino, Switzerland a firmei Wespi de Meuron Romeo architects.
Dar a mai existat un motiv pentru această decizie, ne-mărturisit lor. Și anume avatarul acestei selecții. De obicei orice selecție de proiecte o fac în mai multe etapa. Prima etapă este una foarte subiectivă (ca să nu spun superficială) bazată pe o primă impresie. Lista rezultată este destul de mare. În a doua etapă citesc textele de prezentare, urmăresc cu atenție desenele proiectului și alte materiale care le însoțesc. Lista se scurtează. În multe cazuri, pentru-că prezentările sunt destul de formale și textele au un caracter predominant descriptiv, există și o a treia etapă în care încerc să aflu mai multe despre autori și alte lucrări ale lor. După prezentarea, dezbaterea și acceptarea proiectelor selectate în colectivul de redacție începe corespondența cu autorii. Din păcate dincolo de acceptul acestora de a fi publicate și punerea la dispoziția redacției a suportului grafic, fotografic și a ”memoriului tehnic”, înfiriparea unui dialog real a fost imposibil de-a lungul anilor, poate cu două sau trei excepții.
Dar să ne reîntoarcem la avatarul nostru stârnit de Casa Romeo din San Nazzaro. Deși mi-a atras atenția de prima dată, nu l-am selectat nici măcar pentru prima listă extinsă și asta pentru-că nu se încadra în așteptările/obișnuințele noastre legate de arhitectura cunoscută din Ticino. Dar în zilele următoare proiectul care mă urmărea și tot îmi revenea în minte era casa din San Nazzaro. Am revenit la proiect încercând să mă apropii, să-i dau târcoale și chiar să pătrund în el. Dar nu părea să fie nici lesnicios și nici posibil fără cheile culturale adecvate. Cheile (mai multe chei) pentru-că îmi devenise clar că sunt suprapuse / amestecate / asamblate mai multe căi de acces și de parcurgere. Pentru a găsi măcar unele din cheile de lectură a trebuit să fac un pelerinaj la alte lucrări ale autorului(autorilor) și la back-groundul lor cultural și profesional, și apoi să mă re-întorc cu ele la acest mic bastion, pentru-că o cheie universală / modernă / post-modernă nu prea a fost de ajutor. Folosindu-mă în continuare de metafora ”cheii”, amintindu-mi de încuietorile unor vechi case populare românești, trebuie să știi sau să nimerești gaura care duce la mecanismul de deblocare a ușii stratului respectiv. Pătrunderea, parcurgerea, orientarea prin aceste straturi necesită răbdare și perseverență pe de-o parte, iar pe de altă parte de deschidere și curiozitate față de altceva, ceva diferit și neo-obișnuit. Toate acestea țin doar de tine, cel care explorezi, lecturezi, interpretezi straturile pe care le străbați.
În partea de prezentare a proiectului voi face un exercițiu de deschidere a fortăreței folosindu-mă de aceste chei de lectură găsite / inventate / imaginate de mine și un exercițiu de forare prin supunerea acestui proiect părerii colegilor mei din redacție.
1. CAROTĂ, carote, s. f. 2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului. 3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia. – Din fr. Carotte.
Sursa: DEX '09 (2009)
2. AVATAR, avataruri, s. n. (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. Avatar.
Sursa: DEX '98 (1998)
Desene sunt din "Caietele -Jurnal" ale lui Adrian Arama
"The sensible is beyond any opposition between nature and culture, between life and history, just as the environment is beyond any vain dialectic between object and subject."
Emanuele Coccia - “Sensible Life”, 2011
The first core
Nostalgia for the "live" presentations and debates in the pre-pandemic editorial meetings led me to bring to the attention of my colleagues one of the projects selected by me to illustrate the "architecture within us" theme, namely Casa Romeo in San Nazzaro, Ticino, Switzerland, by Wespi de Meuron Romeo architects.
But there was another reason for this decision, which I did not share with them. Namely the torturous evolution of this selection. Usually every project selection is done in several stages. The first stage is a very subjective (I’m avoiding the term “superficial”) one, based on a first impression. The resulting list is quite long. In the second stage I read the presentation texts, look carefully at the project drawings and other accompanying material. The list gets shorter. In many cases, due to the fact that the presentations are quite formal and the texts are predominantly descriptive, there is also a third stage in which I try to find out more about the authors and their other works. After the presentation, discussion and acceptance of selected drafts in the editorial board, a correspondence with the authors is initiated. Unfortunately, beyond their agreement to have them published and the provision of the graphic and photographic materials and of the "technical brief" to the editorial staff, establishing a real dialogue has been impossible, with perhaps two or three exceptions over the years the publication has been active.
But let us return to our torturous evolution sparked by Casa Romeo in San Nazzaro. Although it caught my eye the first time around, I did not even select it for the first long list and that was because it did not fit our expectations/biases about known architecture in Ticino. But in the following days the project that kept coming back to my mind was the house in San Nazzaro. I went back to the project trying to get closer to it, to hover around it and even to penetrate it. But this seemed to be neither easy nor even possible without the proper cultural keys. “Keys” (in the plural), because it had become clear to me that there were several overlapping/mixed/assembled of access and crossing paths. To find at least some of the keys for understanding it I had to make a pilgrimage to other works of the author(s) and their cultural and professional back-ground, and then re-visit this little bastion armed with them, because a universal / modern / post-modern key had not been of much help. Using the "key" metaphor further, and remembering the locks of old Romanian traditional houses, one has to know or hit the hole that leads to the unlocking mechanism of the door to that layer. Entering, going through, finding one’s way through these layers requires patience and perseverance on the one hand, and on the other openness and curiosity towards something different and unusual. All this depends on the explorer, the one who reads, interprets the layers they are going through.
In the presentation part of the project I will do an exercise of opening the fortress using these reading keys that I found / invented / imagined, and an exercise of core drilling by submitting this project to the opinion of my colleagues in the editorial staff.
© Copyright 2023 Fundația Arhitext Design
