mă dor treptele cum rup,
pas cu pas zborul din trup,
coborându-mă în vânt din orbitele tăcerii lecuite cu pământ
prin al nopții necuprins
din al sorții mormânt stins
mă dor treptele cum rup,
pas cu pas ce-a mai rămas la hotarele de trup,
în al trecerii popas, coborându-mă-n văzduh
pe-ale stelelor poteci,
de le-aud șoaptele reci
veghindu-mi somnul de veci