Arhitecți:
arh. Vlad Gaivoronschi
Colab. as.dr.arh. Ovidiu Micșa
Amplasare:
Timisoara, Romania
Client:
arh. Simina Cuc
Design interior
Structura:
Foto:
1+1 Oedip 12 nu s-ar fi născut fără motivația clară de a dori să fim împreună. Partea noastră,
apartamentul mai îngust, este dedicată partenerei și iubitei mele, de altfel este amenajată ca
design interior de către ea. Ansamblul este compus din casa noastră cu etaj parțial care este
cuplată cu alta pe parter, împreună realizând pe cât posibil un ansamblu coerent. Întregul
proiect a fost inițiat ca un ansamblu familial împreună cu afinul meu Radu D., care a și construit
ansamblul. Și-a vândut în final partea lui, noi rămânând împreună cu familia ce a cumpărat.
Exersăm buna vecinătate, avem o pisică în comun, ne vizităm, etc., chiar dacă nu împărtășim
aceleași gusturi în materie de amenajat grădinile noastre. Avem un loc în miezul ansamblului
care în prima ipoteză era un atrium comun pe care în final l-am segmentat. O altă condiție fără
de care nu aș fi investit este orientarea apartamentului nostru, având axa sa longitudinală pe
axa est-vest. Această casă exprimă valori în care cred ca arhitect, le-am urmărit în bună măsură
în toate proiectele mele:
- IMPORTANȚA SPAȚIILOR INTERMEDIARE - DIALECTICA CONTRARIILOR;
- INVERSIUNEA în PERSPECTIVA MĂRIMILOR, a VASTITĂȚII și MINIATURALULUI
în sensul DILATĂRII INTERIORITĂȚII și INTIMIZĂRII EXTERIORITĂȚII;
- DIALECTICA NATURII în RAPORT CU MEDIUL ARTIFICIAL;
-POIETICA LUMINII “SCOBIND” PENUMBRA, ÎNTUNERICUL, FUNCȚIA SA GNOMONICĂ LA
INTERIOR;
Î Ă
-ARHITECTURILE ca DISPOZITIVE MENITE A PRIVI și ÎNRĂMA EXTERIORUL, a ABSORBI
și REINTERPRETA în INTERIOR MESAJELE CERULUI, SOARELUI, VÂNTULUI, PLOII ȘI
NINSORII, adică A FI “INSTRUMENTE MUZICALE”;
- A INTEGRA NATURA PRIN SPAȚII INTERMEDIARE;
-MAGIA ȘI SURPRIZA ARHITECTURII, în CAPACITATEA SA DE A ÎMBĂTRÂNI PRECUM
INSTRUMENTELE MUZICALE NOBILE;
- VOCAȚIA MATERIALELOR NATURALE, PERISABILE.
Amplasamentul din sudul Timișoarei se găsește într-o zonă rezidențială cu clădiri joase, în
majoritate de P+1. Spre deosebire de ansamblul realizat anterior alături (partiu repetitiv în
oglindă) în 2014, a fost preferată o soluție asimetrică, respectiv o casă întinsă pe parter (cu
destinatar incert) cuplată cu una cu parter extins și etaj parțial (cu destinatar cunoscut), așa
cum explicam mai sus. Împreună alcătuiesc o compoziție unitară dinamică spre strada Oedip
(est), cu accent pe colțul nord-estic, și o înfățisare mai diferențiată către curțile din spate (vest).
(fig.16-26) Ansamblului îi este caracteristică o retorică discretă și mizează pe o vecinătate
potrivită. (fig.27,28) Amândouă unitățile gravitează către o curte interioară ce oferă lumină și
ventilație naturala, dar și prilej de atmosferă dinspre interior și un pătrat de cer la o cornișă de
3m înălțime. Plantația de bambus din interior animă acest miez ascuns. (fig. 37-39)
Asemănarea - câteva teme importante se regăsesc în ambele apartamente:
- lumina naturală ce vibrează în spațiile interioare prin fascicule dinamice dinspre curtea
interioară, ferestrele înguste și luminatoarele zenitale;
- pragurile, spațiile intermediare pe ambele trasee ale acceselor fiecărui apartament,
spațiile generoase ale fiecărei “camere în aer liber” în parte;
- prezența elementelor de lemn structural și a ceramicii aparente;
- pereții exteriori din cărămidă de 44 cm conferă răcoare vara și protecție termică iarna
fără termoizolație exterioară, permițând un finisaj tradițional din praf de piatră;
luminatoarele sunt totodată coșuri de ventilație naturală, mai ales pentru apartamentul pe
două niveluri.
Diferența – diferă atât regimul de înălțime/organizarea spațială, cât și gazonul perfect al celui
orizontal în contrast cu grădina sălbatică a celuilalt. (fig.35-44)
Apartamentul nostru P+1 pune în valoare axa est-vest, dilatând spațiile interioare prin
perspective lungi la etaj și parter, accentuând caracterul oblic-ascensional al spațiului. Ferestre
generoase întâmpină răsăritul ale cărui raze pătrund adânc în miezul casei la ambele niveluri,
iar draperia de exterior ce mărginește spațiul intermediar către apus amplifică dinamic efectele
vântului reflectând lumina la interior mai ales la apusul soarelui. (fig.45-47, 51-61)
Pentru toate spațiile este caracteristic designul integrat al mobilierului înzidit (dressinguri, băi,
bucătărie, etc.).
Spațiul pe două niveluri al camerei de zi are calități acustice, dominat de corpul în L al
bibliotecii. La fel și cel al “camerei de zi” exterioare ce continuă livingul, tavanul fiind de același
tip, iar forma de pâlnie către exterior lasă impresia unei scene către grădină. Casa este
primitoare, dar acustica către grădină nu a fost încă suficient exersată. (fig. 62-71)
Mai există un strat, pe care atunci când te gândești la arhitectura din sinea ta nu-l poți uita,
anume cel al obiectelor memoriei, cele de design/mobilier independente sau cele ce țin de alte
arte. Sunt obiectele ce-ți populează încet, încet universul. Și bineînțeles muzica, sonoritățile ce
îmblânzesc spațiul și îi conferă patina invizibilă dar prezentă. Să încep, parcă citându-l pe
Haruki Murakami, cu stația Accuphase, CD-playerul Revox și boxele OHM sau pick-up-ul
Pioneer, nimic special sau foarte scump. Aș continua cu cele trei scaune Alt Deutsch, fotoliul
modernist interbelic retapițat al bunicului matern sau scaunul de birou Tonet fabricat la
Caransebeș prin anii ’30 al celuilalt bunic de la Chișinău. La supantă există o masă cu planșetă
cumpărate în toamna anului 1979 la librăria Agenda din București și o ghitara semi-acustica
LAG din 2012, tot din București, la care se adaugă la parter ghitara Hohner de toată ziua
cumpărata la Oradea în 2003. Câțiva pereți așteaptă încă arta să-i învioreze, dar în acești
câțiva ani de când ne-am mutat aici în plin șantier au apărut pe rând picturile sau fotografiile de
familie, desene, uleiuri și acuarele, hărțile Timișoarei vechi din Preyer ed.1852, rățoiul de pe
insula Rab, figurinele din Durban, etc.. (fig. 72-77)
Nu în ultimul rând merită să amintesc că în pandemie am sădit câțiva copaci, un platan și niște
mesteceni, ce s-au alăturat vișinului sădit în timpul șantierului. A rezultat chiar și o vișinată,
exclusiv din vișin. (fig.44)
Întorcându-mă înăuntru, soarele, cerul și vântul își manifestă prezența în diferite momente ale
zilei, diferit în anotimpuri. Arhitectura este mai degrabă despre timp, durată, despre parcurs și
destin. La solstițiul de iarnă, fix la ora 10:15 dimineața o rază de lumină cu o oblicitate apropiată
de orizontală venind dinspre decupajele atriumului interior îmbrățișează o lucrare a pictorului
Silviu Orăvițan. În 21 iunie, la solstițiul de vară, o rază de lumină oblică pătrunde prin luminator
și la ora 10:15 înrămează pentru câteva secunde o mică icoană de la Meteora. (fig. 78-88)
(„In my life” – The Beatles, Rubber Soul; „Between the Times” – Knut Rossler-Johannes Vogt
with Miroslav Vitous; Ralph Towner – SOLSTICE, 1975)
Architects:
arh. Vlad Gaivoronschi
Colab. as.dr.arh. Ovidiu Micșa
Location:
Timisoara, Romania
Client:
arh. Simina Cuc
Interior design:
arh. Simina Cuc
Colab. Arh. Petra Boulescu, designer Carmen Sandescu
Structure:
Pictures:
1+1 Oedip 12 would not have been born without the clear motivation of wanting to be together. Our part, the narrower apartment, is dedicated to my partner and girlfriend, in fact she did the interior design. The ensemble is composed of our part-storey house which is coupled with another on the ground floor, together forming as much as possible a coherent whole. The whole project was initiated as a family ensemble together with my relative, Radu D., who also built the ensemble. He eventually sold his part, and we are living there together with the family who bought it. We practice good neighbourliness, have a shared cat, visit each other, etc., even if we don't share the same taste in landscaping our gardens. We have a place in the core of the complex that in the first hypothesis was intended as a shared atrium, but which we eventually segmented. Another condition without which I would not have made the investment is the orientation of our apartment, with its longitudinal axis on the east-west axis. This house expresses values that I believe in as an architect, which I have pursued to a great extent in all my projects:
- THE IMPORTANCE OF INTERMEDIATE SPACES - THE DIALECTIC OF OPPOSITES;
- INVESTMENT IN THE PERSPECTIVE OF THE MEASURES, VASTNESS and MINIATURALITY
in the sense of the DILATION OF INTERIORITY and the INTIMISATION OF EXTERIORITY;
- DIALECTICS OF NATURE IN RELATION TO THE ARTIFICIAL ENVIRONMENT;
- THE POETICS OF LIGHT "CARVING" THE PENUMBRA, THE DARKNESS, ITS GNOMONIC FUNCTION WITHIN;
- ARCHITECTURES as DEVICES INTENDED TO WATCH AND FRAME THE OUTSIDE, TO ABSORB AND REINTERPRET INTO THE INSIDE THE MESSAGES OF THE SKY, THE SUN, THE WIND, THE RAIN AND THE SNOW, i.e. TO BE "MUSICAL INSTRUMENTS";
- INTEGRATING NATURE THROUGH INTERMEDIATE SPACES;
- THE MAGIC AND SURPRISE OF ARCHITECTURE, in ITS CAPACITY TO AGE LIKE NOBLE MUSICAL INSTRUMENTS;
- THE VOCATION OF NATURAL, PERISHABLE MATERIALS.
The site in the south of Timișoara is located in a residential area with low buildings, mostly of ground floor + 1. In contrast to the ensemble previously built next door (repetitive mirrored partition) in 2014, an asymmetrical solution was preferred, i.e. a ground floor extended house (with uncertain addressee) coupled with an extended ground floor and partial floor (with known addressee), as explained above. Together they form a dynamic unitary composition towards Oedip Street (east), with an emphasis on the north-east corner, and a more differentiated appearance towards the rear courtyards (west). (fig.16-26) The ensemble is characterised by a discreet rhetoric and relies on an appropriate neighbourhood. (fig.27, 28) Both units gravitate towards an inner courtyard that provides natural light and ventilation, but also provides an atmospheric interior and a square of sky at a 3m high cornice. Indoor bamboo planting enlivens this hidden core. (fig. 37-39)
Similarity – several important themes are found in both apartments:
The difference – both the height/spatial arrangement and the perfect lawn of the horizontal one in contrast to the wild garden of the other differ. (fig.35-44)
Our Gf+1 apartment emphasizes the east-west axis, dilating the interior spaces through long perspectives on the upper and ground floors, emphasizing the sideways-ascending character of the space. Generous windows welcome the sunrise, whose rays penetrate deep into the core of the house on both levels, and the exterior curtain bordering the intermediate space towards the sunset dynamically amplifies the effects of the wind reflecting the light inside especially at sunset. (fig.45-47, 51-61)
For all the spaces the integrated design of the built-in furniture (closets, bathrooms, kitchen, etc.) is characteristic.
The two-level living room space has an acoustic quality, dominated by the L-shaped body of the bookcase. So does the outer 'living room which is an extension of the living room, as the ceiling is of the same type and the funnel shape directed towards the exterior gives the impression of a scene opening onto the garden. The house is welcoming, but the acoustics towards the garden have not yet been sufficiently practiced. (fig. 62-71)
There is another layer, which when you think about architecture in your heart you can't forget, namely that of objects of memory, independent design/furniture items or items related to other arts. These are the objects that slowly, slowly populate your universe. And of course music, the sounds that sweeten the space and give it an invisible but present patina. Let me start, as if quoting Haruki Murakami, with the Accuphase mixer, the Revox CD-player and the OHM speakers or the Pioneer pick-up, nothing special or very expensive. I would continue with the three Alt Deutsch chairs, my maternal grandfather's re-upholstered inter-war modernist armchair and the Tonet office chair made in Caransebeș in the 1930s, belonging to my other grandfather, the one from Chişinău. In the interior mezzanine there is a table with a drawing board bought in the autumn of 1979 at the Agenda bookshop in Bucharest and a LAG semi-acoustic guitar from 2012, also from Bucharest, plus on the ground floor the Hohner everyday guitar bought in Oradea in 2003. Some of the walls are still waiting for art to brighten them up, but in the few years since we moved here in the middle of the construction process, paintings or family photographs, drawings, oil paintings and watercolours, old Preyer's 1852 maps of Timișoara, the duck from the island of Rab, the Durban figurines, etc... have appeared one by one (fig. 72-77).
Last but not least it is worth mentioning that during the pandemic we planted a few trees, a plane tree and some birch trees, to keep company to the cherry trees planted during the construction. The latter even contributed to a cherry liqueur, made exclusively from their fruit. (fig.44)
Returning inside, the sun, sky and wind make their presence felt at various times of the day, differently in each season. Architecture is more about time, duration, about journey and destiny. At the winter solstice, at exactly 10:15 in the morning, a ray of light with a near-horizontal angle coming from the cutouts of the inner atrium embraces a work by the painter Silviu Orăvițan. On 21 June, at the summer solstice, an oblique ray of light penetrates through the skylight and at 10:15 frames for a few seconds a small icon from Meteora (fig. 78-88).
© Copyright 2023 Fundația Arhitext Design
