Până la mare

Binecuvântate sunt ținuturile care păstrează amintirea a ceea ce a existat odinioară. Aici era unul dintre ele, unde cândva se ridica un vechi Haveli¹, iar acum nu mai rămăsese nimic. Noul avea să se înalțe din soclurile imaginare ale celui vechi, cu zidurile lui uitate împrăștiate în jur, creând un loc pentru vieți ce aveau să se desfășoare pe ele. Astfel, peisajul își găsea rădăcinile.

O familie extinsă, de mai multe generații, cu aspirații moderne, dar urmând tradițiile jainiste² — încă de la început, cerințele erau complexe. Mai mult, conform Vaastu Shastra³, element obligatoriu în proiect, Brahmasthan⁴ este, de obicei, o curte deschisă spre cer, care formează nucleul în jurul căruia se organizează întreaga locuință.

Patru generații, întinse pe mai bine de 80 de ani, fiecare cu propriile nevoi, își au domeniile private, dar rămân conectate. Apartamentul de oaspeți al fiicei, care vine în vizită cu familia, ocupă etajul al doilea, mai puțin folosit. La etajul intermediar, fiul, soția lui și fetița lor locuiesc într-un colț lipsit de griji, în timp ce apartamentul părinților — cuplul senior — se află în celălalt colț. Suita lor se deschide generos spre casă pe o parte și spre natură pe cealaltă, păstrând o discreție protectoare, asemenea unui gardian.

Spațiile comune ale familiei se află la parter: zona de zi și de relaxare de lângă piscină, sala de mese orientată spre grădină, zona de primire și imensa bucătărie indiană din care se gestionează întreaga casă — funcționarea ei, personalul, fiecare membru al familiei și mâncarea, întotdeauna gătită proaspăt. Între bucătărie și sala de mese se află doar o ușă. Este ușa deschisă către camera indispensabilei bunici, cu patul ei mare, cu poala ei caldă și primitoare, unde toți — bebeluși, tineri și bătrâni — sunt strânși la piept. Și astfel, casa își găsește ancora.

Așezată aproape de întinderea vastă a Mării Arabiei, pe un teren ales departe de oraș, era esențial ca vederea spre mare de pe terasă să devină o prioritate. Casa trebuia să mai urce un etaj pentru a o obține. Faptul că această priveliște trebuia să fie o surpriză a făcut ca etajul suplimentar să fie unul relativ închis, cu un home cinema fără ferestre, perfect integrat.

Sub copacii crescuți în voie, a fost descoperită o fântână de apă dulce abandonată — o raritate atât de aproape de marea sărată — din care apa putea fi scoasă doar din adânc. Nevrând să deranjeze rădăcinile încâlcite, amplasarea casei a fost stabilită. Această provocare a oferit începutul unei călătorii spațiale: de la fântâna aflată două etaje sub pământ, până la priveliștea mării, șase etaje deasupra. Șerpuind între cele două ape, cu doar soarele reflectându-se de-a lungul drumului, căci ele existau încă dinaintea amintirilor noastre.

Scăldate în lumina lui, lipsite de orice altceva, treptele devin scena centrală: renunțarea, lepădarea și păstrarea doar a esențialului. În acest continuum fără început și fără sfârșit, ea trebuie să se regăsească pe sine.

¹ Haveli – conac.
² Religie străveche din India care învață că drumul spre eliberare și fericire este trăirea unei vieți de nonviolență și renunțare.
³ Vechea știință indiană a construcțiilor, cu reguli stricte privind forma și amplasarea spațiilor, a apelor, curților, orientarea încăperilor și alegerea culorilor.
⁴ Punctul central al oricărei proprietăți sau teren, care determină orientarea locuinței.