Susținut de / supported by
Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din Romania din Timbrul de Arhitectură.
This project is supported by the Romanian Orders of Architects, from the Architectural Stamp Duty.
© Copyright 2025 Fundația Arhitext Design
Arpad Zachi
Scările lui Iacob, Piranesi și Echer*
Unul din elementele esențiale a unei construcții este scara care leagă diferitele nivele ale ei. Este considerat un element funcțional, structural și tehnic stric determinat și normat. De aceea este și o provocare atât pentru orice arhitect cât și constructor. Cu toate acestea nu partea aceasta ne interesează în acest număr. Ceea ce ne propunem este să recuperăm / să (re)descoperim rădăcinile și semnificațiile antropologice / mitice / mistice ale mișcării pe care le implică parcurgerea treptelor în sus și / sau în jos.
Să ne re-amintim de valoarea simbolică / alegorică a scării pe care o întâlnim atât în iudaism (”scara semnifică podul între cer și pământ”), în creștinism (”scara mi se pare că semnifică în acea viziune enigmatică ascensiunea treptată prin virtute” spune Ioan Gură de Aur iar în Geneză scara este asimilată cu ”poarta cerului”), iar în islam Scara lui Iacob reprezintă în forma sa esența Islamului, care este urmarea „căii drepte”.
Să nu uităm nici valoarea psiho-terapeutică a gravurilor lui Piranesi din seria ”Închisorile imaginației” cu ”scările care par fără sfârșit sau se termină brusc, fără nici un fel de balustrade, fără trepte către alte spații, pasaje blocate” cum le descrie Marguerite Yourcenar în Dark Brain of Piranesi: and Other Essays etc.
La fel de interesant și instructiv în lumea digitală / virtuală de azi ar fi (re)vizitarea / (re)vederea ”scărilor imposibile” ale lui Echer, ca temă favorită, pe care o re-găsim de exemplu în ”Casa Scărilor” (1951), ”Relativitate” (1953), ”Convex și Concav” (1955), ”Sus și Jos” (1947) în care personajele se întorc invariabil în punctul de plecare, iar parcursul lor este ciclic. Echer în timp ce lucra la “Urcând și coborând”, îi scria unui prieten: “Scara este un subiect mai degrabă trist, pesimist, foarte profund și absurd. ….. Da, da, urcăm și iar urcăm, ne imaginăm că suntem în ascensiune; fiecare pas este de aproximativ 10 inch înălțime, teribil de obositor – și unde ne duce asta? Nicăieri”.
P.S. Azi, aș adăuga și valoarea ”rațională” / pragmatică a conceptului de scară din arhitectură, muzică, etc. care este definită de dex astfel: ”... II. 1. Succesiune, șir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) așezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva.” sau sensul ei figurat de ”măsură”, ”proporție” tot conform dex-ului.
* Extras din proiectul de finanțare depus la OAR.
Arpad Zachi
Jacob’s Ladder, Piranesi, and Escher*
One of the essential elements of any construction is the staircase that connects its various levels. It is considered a strictly defined and regulated functional, structural, and technical element. That’s why it poses a challenge for both architects and builders. However, this is not the aspect we’re interested in for this issue. What we aim to do is to recover / (re)discover the anthropological / mythical / mystical roots and meanings of the movement involved in ascending and/or descending steps.
Let us recall the symbolic / allegorical value of the staircase as it appears in Judaism (“the ladder signifies the bridge between heaven and earth”), in Christianity (“the ladder seems to signify in that enigmatic vision the gradual ascent through virtue,” says John Chrysostom, and in Genesis the ladder is assimilated with “the gate of heaven”), and in Islam, where Jacob’s Ladder represents in its essence the path of Islam itself, which is the following of “the straight way.”
Let us not forget the psychotherapeutic value of Piranesi’s engravings from the Imaginary Prisons series, with “staircases that seem endless or end abruptly, without any kind of railings, without steps to other spaces, blocked passages,” as Marguerite Yourcenar describes them in Dark Brain of Piranesi: and Other Essays, etc.
Equally interesting and instructive in today’s digital / virtual world would be the (re)visiting / (re)viewing of Escher’s “impossible staircases,” a favorite theme found, for example, in House of Stairs (1951), Relativity (1953), Convex and Concave (1955), Up and Down (1947), where the characters invariably return to their starting point, and their journey is cyclical. While working on Ascending and Descending, Escher wrote to a friend: “The staircase is a rather sad, pessimistic subject, very profound and absurd... Yes, yes, we climb and climb again, imagining we are ascending; each step is about 10 inches high, terribly exhausting – and where does it lead us? Nowhere.”
P.S. Today, I would also add the “rational” / pragmatic value of the concept of scale in architecture, music, etc., which is defined by the Romanian dictionary (DEX) as: “... II. 1. A succession, series, ordered sequence of elements (quantities, numbers, etc.) arranged in ascending, descending, or chronological order, used to determine the value of something.” Or its figurative meaning of “measure,” “proportion,” also according to DEX.
*Excerpt from the funding project submitted to the Romanian Order of Architects (OAR).
